Acum mult mult timp… scriam ceva despre un zid… un zid de aparare ce il construim noi insine atunci cand vedem ca suntem atacati de viata, un zid ce nu lasa sa treaca nici rele dar nici bune… Renuntasem la el si m-am lasat purtata in bataia vantului cu increderea ca am un loc si un rost in lumea asta. Si mi-am creat, vise, sperante… ca un copac ce creste si infloreste pe zi ce trece… Si credeam ca acest copac cu cat e mai frumos cu atat vor fi mai fericiti si cei din jur si din asta scop eu mi-am facut. Dar frunzele au inceput sa-i cada…una cate una… pana n-a mai ramas nici una…. Nici o speranta… toate visele au fost luate de vant si au lasat copacul gol… Poate un copac fara frunze sa mai fie numit copac? Goliciunea asta ce a ramas… e ca cenusa nepasarii: nu-mi mai pasa de mine… e tot una ce mi se mai intampla acum. Tot ce-am cladit, tot ce-am iubit… tot… s-a prefacut de-odata in scrum… Ceea ce eu am daruit altii au vandut sau au pierdut, ceea ce eu am pretuit altii au aruncat. Nu ne nastem pentru a cladi vise inmiresmate ce pentru altii poate sunt sicrie, ci pentru a urma un destin scris, un destin care ne consuma pana la ultima frunza, pana ce golasi ne taram prin noroi fara a mai baga de seama ca ne murdarim. Si cine sa mai vrea sa vada o fiinta goala si murdara? Cine sa ude un copac fara frunze? Mereu am spus: bestiilor, luati-mi tot, dar lasati-mi visele si sperantele caci e tot ce am eu mai de pret. Dar viata nu m-a ascultat… tot mi-a luat.. si nu mai am ce darui… ca o stea care, ramasa fara combustibil, nu mai poate lumina si se stinge.
Dar un copac ce-si trage seva din adancuri, va da nastere altor frunze, iar steaua ce s-a stins a lasat in urma-i un nor de gaze ce va forma o noua stea… Caci in viata nimic nu se pierde ci totul se transforma. Da, un copac fara frunze poate fi numit copac, iar primavara ce va veni, el va inflori din nou plin de noi dorinte, vise si sperante. Noroiul va fi spalat si alte haine imbracate si din nou privirile vor reflecta lumina-mi ce imprastiu in dar. Destinul poate fi el cat de rau caci atunci cand ajung a spune ca e tot una ce se mai intampla acum, atunci e ca si cum l-as invinge, nu ca si cum as pierde in fata lui: ce-mi mai poate face acum? Caci ying si yang impletesc a infinitului coloana, al vietii sens de nepatruns. Plangem cand moare cineva sau plangem cand se naste? Radem cand se naste sau radem cand moare? Nu e moartea oare insasi nasterea iar nasterea e o moarte? Adio batranete, adio tinerete… Candva cautam eterna fericire… a venit clipa in care am crezut ca eternitatea e un lac de lacrimi, dar acum inchei asa: celui ce cauta eternitatea ii spun ca ea este momentul. Cum sa traiesti momentul? E o intrebare ce ramane inca fara raspuns atata vreme cat facand bine iese rau si pierzi astfel frunza dupa frunza. Ce inseamna bine, ce inseamna rau atunci cand tu esti tu si ei sunt ei?
Postat in Ganduri | 2 Comentarii »
Intr-una din ultimele zile de lucru la galop inainte de sarbatorile de iarna, aveam sarcina sa fac aprovizionarea de birotica a firmei. S-a fixat initial o suma pe care o puteam cheltui si o data limita. M-am dus in magazin abia in ultimul moment ca altfel nu s-a putut si nici n-am pus bine vreo 3 produse in cos ca suna telefonul. Sefu spune ca s-a ridicat “miza” adica suma pe care sa o cheltui. Ok…. Mai pun in cos ce mai pun apoi suna iar telefonul: “Ia si mie un stilou di-ala bun cu vreo 200 de lei. Un Pelikan.”
Caut eu stiloul cu pricina si nu gasesc decat un InoxCrom pe la 140 de lei. Il iau pe asta ca oricum banii prevazuti pentru birotica asta erau mai mult decat suficienti. Am stat o ora dupa inchiderea magazinului ca sa golesc rafturile si sa fac doua facturi kilometrice.
Bucuroasa ca a iesit bine, a doua zi la lucru ii prezint factura contabilei. Cand vede stiloul, reactia ei a fost “vai, dar i-am spus ca obiectele de lux nu se deconteaza”.
Cateva ore mai tarziu, vine seful, si eu mandra ca terminasem cu bine raportul financiar, ii arat stiloul. Reactia lui, cuvant cu cuvant: “Oooooo! Da-l in masa! Mai am de-astea o gramada! Pelikan si numai Pelikan! InoxCrom?! Ce-i prostia asta? L-as duce inapoi sa iau altceva dar e prea tarziu.” Mai trece ceva timp si cum se gandea el cui trebuie sa dea cadouri, spune “poate dam stiloul asta cadou”. Nu l-a mai dat… a dat chestii “mai ieftine”.
I-as fi spus: “daca aveti asa multe si nu va trebuie, l-as folosi eu”. Dar n-am mai spus nimic… am ramas scarbita de atitudinea asta fata de un stilou de lux de 140 de lei. Un om care are o gramada de stilouri de lux nu a avut macar bunul simt sa accepte acest stilou daramite sa-l dea cadou… ce sa mai spun de plata salariilor care se lasa asteptata in timp ce el invarte sume cu 6 zerouri luna de luna.
Si in fond… nu e nimic nou in a avea de-aface cu bogatasi zgarciti. E plina tara de ei ca de lepra.
Postat in Pareri | 1 comentariu »
Daca vrei casa ta poate esti interesant de un credit ipotecar. Am vazut de curand reclama la televizor si Banca Romaneasca ofera un credit ipotecar in valoare de peste 50 de mii de euro. Eu stiu ca strang de ceva timp bani pentru a-mi putea lua un apartament.
Si aici gasesti alte credite.
Postat in Uncategorized | Lasă un comentariu »
A fost slab… sincer: foarte slab. Au mintit: s-au promis 30min de lumini si au fost doar 20 din care poate doar 1 min in care chiar aveai ce sa vezi.
Postat in Foto | 1 comentariu »
In primul rand va intrebati poate cum adica situl Cusma? Mai multe detalii despre ce inseama asta gasiti aici: http://www.usamvcluj.ro/cusma/. In al doilea rand, ma gandesc sa scriu ceva despre asta separat in alt articol, asa ca, keep an eye open!
Pentru moment insa, doar pozele:
Urmeaza si o poveste alb-negru a iernii in acest superb loc.
Postat in Foto | 2 Comentarii »
Si mai precis, o diaporama (poze+versuri+muzica) prin parcurile din Cluj.
Pozele (unele):
Postat in Foto | Lasă un comentariu »
